Când a ajuns la şapte miliarde, creştea anual cu 1,1%, adică s-ar dubla în două generaţii. Cred că o asemenea creştere ar fi uriaşă indiferent de mărimea populaţiei. Se nasc doi copii la o sută de oameni. Copii fac mai mult oamenii cu vârste între 20 şi 50 de ani, care reprezintă cam jumătate din populaţie. Deci se nasc de fapt patru copii la o sută de oameni. Mare parte din ei formează cupluri care pot avea copii; să zicem că doar 48 de cupluri, în loc de 50. Deci 1 copil la 12 cupluri. În 30 de ani (de la 20 la 50), un cuplu ar face 2-3 copii. Nu poţi opri nici o fiinţă să se reproducă. O femeie poate să nască un copil la 3 ani, dar naşte mai rar, de obicei până la 35 de ani.
Pe lângă alte câteva probleme mari pe care le au oamenii acum, faptul că o bună parte din oameni consumă (şi irosesc) destule resurse distruge rapid natura. Văd că păduri ar mai fi, dar aerul este poluat şi oceanele sunt dezechilibrate. Consecinţele sunt de exemplu distrugerea construcţiilor şi a culturilor. Maşinile, de care suntem atât de mândri, sunt nesemnificative în faţa naturii.
min. 4:38
Echilibrarea presupune şi îmbunătăţirea relaţiilor oamenilor, adică mai multă linişte şi mai puţină teamă; mai puţină depravare, mai mult respect faţă de femei, relaţii mai profunde şi mai stabile. Copiii ar fi iubiţi mai mult. Ar ieşi oameni mai faini şi mai pregătiţi pentru viaţă. Creşterea cea mai importantă a populaţiei a avut loc în epoca prezervativului. Nu sunt sigur că este un produs bun. În aceeaşi epocă s-au răspândit enorm pornografia, prostituţia, masturbarea şi homosexualitatea, lucruri care cred că frânează creşterea populaţiei.
Fericirea omului depinde şi de trăirea sexualităţii. Cu cât mai reuşită este această comuniune cu partenerul de viaţă, cu atât mai împlinit te simţi. Dar eşti mereu sub presiunea acuplării şi de aceea îţi trăieşti sexualitatea şi cu oameni mai puţin potriviţi cu tine. Un om nepotrivit cu tine nu este urât, dar merită să faci eforturi să nu vă (mai) întâlniţi.
Liniştea nu vine mereu când ai nevoie de ea. Cea mai mare linişte este adusă de împlinirea destinului: dacă tu te simţi bine cu oameni cu o anumită fire şi cu anumite preocupări, trebuie să dai de ei! La 18 ani mă gândeam că face parte din destinul meu să regizez filme. Dar filmele sunt produse noi. Fericirea nu are legătură cu industria. Să zicem că aş fi regizat şi piese de teatru. Poate îmi voi împlini altfel o astfel de nevoie. Cel mai interesant domeniu pentru mine este psihologia.
Mă bucur dacă te îndrăgosteşti sau eşti îndrăgostit(ă) şi mă voi bucura dacă o să aveţi o viaţă faină, în care cred că v-ar aduce destulă frumuseţe un copil sau doi.